Sunt om de afaceri și călătoresc, în interes de serviciu, de 14 ani săptămânal. Și o voi mai face. Am petrecut atâta timp în avioane, lobby-uri de hotel, pe drumuri, am stat atâtea ore în săli de așteptare urmărind avioane întârziate, zboruri anulate, că am senzația unei vieți duble. Deși am petrecut atâta timp departe de familie și cei dragi, încă-mi place să călătoresc. Îmi place să întâlnesc clienții de la mii și zeci de mii de kilometri. E parte din motivul pentru care practic această meserie: mixul cultural. Și îmi place, firește, să cunosc alte orașe și zone din țară.
Modul în care arată călătoriile de afaceri s-a schimbat foarte mult, desigur. Dacă generația anterioară oprea mașina ca să dea un telefon (mai țineți minte telefoanele cu monede sau convorbirile cu taxă inversă?), eu nu-mi amintesc să fi făcut vreodată, în cariera mea, acest gest. Mi-amintesc însă de perioada când nu exista wi-fi în aeroporturi și, dacă aveam nevoie de ceva din laptop, trebuia să mă conectez la telefonul mobil. Sau de epoca de dinainte de smartphone și google maps când aveam un atlas mare rutier în mașină. Toate astea, wi-fi-ul, smartphone-ul, mi-au ușurat fantastic munca, m-au făcut mai eficient.
Și mă tot întreb ce va urma? Care-s noile tehnologii care vor deveni disponibile consumatorilor de masă?
Apoi, ajung la hotel. Și îmi spun ”stai așa, că mai trebuie să curgă apa pe albia educației tehnologice”. Sunt o mulțime de instrumente pe care industria hotelieră nu le folosește. De la smartphone-uri, la personal dotat cu tablete, la infrastructuă în Cloud care să ușureze mecanismul de conectare a sistemelor.
Ce vreau eu? Tot ce se poate face AZI.
Când e 12 seara și iau taxi de la aeroport și mai am o jumătate de oră și ajung și sunt frânt, vreau o aplicație care să mă anunțe, printr-o notificare că trebuie să fac check-in. Și vreau să fac asta online, nu la recepție. Vreau să mi se afișeze informațiile legate de rezervare, ca să pot confirma din timp. Și mai vreau ca, dacă e cazul, să-mi pot prelungi șederea de pe telefon. Mai vreau să văd cum arată camera. Sau cum ar arăta, de ce nu, o cameră mai bună. Dacă am semnat vreun contract, cine știe, poate schimb rezervarea și iau camera mai scumpă.
Dacă tot sunt aici, vreau să îmi programez apel de trezire dimineața și să-mi comand de seara cafeaua pentru dimineața. Ah, și niște perne mai moi.
Vreau să cer toate astea înainte de a intra în hotel. Poți să-mi oferi asta?
Nu. 90 la sută dintre hotelurile românești nu pot. Sigur, pot suna. Și trebuie să mă opresc și la recepție să completez formulare și să cer cheia. După ce-am schimbat două avioane, vreau doar să mă arunc în pat. Nu vreau să stau la coadă. Deloc. E stupid. E stupid să mai stai la coadă la recepție în secolul XXI. Dă-mi un cod de bare sau un QR și aia e tot.
Ai tehnologia necesară. De ce n-o folosești? De ce Marriott poate și tu. nu?
Sigur, toate aceste tehnologii se vor impune, e o chestiune de timp. Dar eu vreau AZI.